Istoria culturismului românesc nu se pierde în negura timpurilor. Culturiștii care au acum peste 65 de ani știu cu exactitate ce a însemnat acest sport.
În primul rând, culturismul era considerat ca fiind ceva decatent pentru că venea din America și ca orice venea din America, trebuia să însemne ceva rău, mai ales că tinerilor nu li arătau decât aspecte extrem de caricaturale legate de acest sport și nu ceea culturismul însemna, adică muncă, muncă și iar muncă și numai după aceea rezultate.
În al doilea rând, numai după Revoluția din 1989 a apărut Federația Română de Culturism și Fitness, pentru că până atunci, culturiștii erau asimilați ca sportivi aparținători ai Federației de Haltere, ei antrenându-se cu halterofilii și mult mai târziu au început să se desfășoare Campionate Naționale de Culturism. Istoria Culturismului va trebui să consemneze cu veridicitate aceste realități, extrem de dure ale acelor vremuri.
În al treilea rând, sălile unde se antrenau culturiștii, nu arătau nici pe departe așa cum arată sălile de forță de azi pentru că echipamentele cu care acele săli ale cluburilor erau dotate cu gantere, cu haltere, cu extensoare, cu spaliere, cu corzi, cu bare fixe și alte câteva aparate care erau destinate pregătirii halterofilior. Dacă acum este de neconceput utilizarea unor gantere care să nu aibă garnitură de cauciuc destinată protecției la zgomot la lovirea podelei, în vremurile de demult ganterele erau fiare moarte și atât, iar posibilitățile de a face reglaje erau ca și inexistente. Ceea ce se vede acum la orice sală sub forma de rastele pe care se află nenumărate perechi de gantere de la 1kg la 50kg, să zicem, în acele vremuri doar în filme sau în reviste se mai vedeau.
În al patrulea rând, din lipsa informațiilor, cu foarte mare dificultate pătrundeau elemente care să genereze o pregătire a sportivilor folosind tehnici și metode moderne. Erau numai câteva cazuri de specialiști conectați la cunoștințele teoretice și la practicile moderne de derulare a antrenamentelor și numiai caeștia veneau în competiții cu sportivi foarte bine pregătiți. Era celebru în epocă clubul sportiv al Liceului Spiru Haret, iar marele Szekely Laszlo făcea furori în concursuri cu elevii lui.
Deși erau cu o dotare simplă, necostisitoare, cu haltere în care sistemele de prindere a discurilor nu erau nici pe departe așa de ergonomice ca acum, deși aspectul acelor săli de antrenament dădea impresia unor încăperi austere unde s-ar antrena soldați, sportivii care făceau culturism se deosebeau foarte mult de cei dedicați halterelor și era normal să se întâmple așa. În acele săli se aflau bănci de lucru, dar în niciun caz nu aveau tapițeria de care vorbim azi. Se auzise de banca Scott dar exercițiile specifice se executau folosind improvizații. În sălile de demult nu prea existau oglinzi sau mai corect, nu existau oglinzi ca în sălile de fitness-culturism de azi. Probabil nici curiozitatea aproape obsesivă de a vedea rezultate la fiecare 5 minute nu aveau sportivii, așa cum se întâmplă acum când mai toată lumea cade în autoadmirație, mai ales la primele antrenamente.
De foarte multe ori, antrenorii care se documentau pe diferite căi, vedeau echipamente cu care se antrenau culturiștii americani sau unguri și căutau să încropească replici, ceva mai primitive, cu mijloace proprii, reușind în acest fel să dezvolte contextul în care lucrarea de categorii de mușchi să fie mult mai bine pus în evidență. Culturiștii care au lucrat în acele săli nu etalau definiri ca sportivii de azi, dar nici suplimente nu existau și culturismul deși era o știință, aici era dominat de empirism.
Am discutat cu niște sportivi care au lucrat între 1980 -1990 și pe care i-am rugat să-mi trimită poze din sălile unde ei s-au antrenat. Până acum nu am primit astfel de poze. Doar magazinul de pe Lipscani de articole de sport avea la vânzare gantere de 10kg și mai avea niște covrigi de cauciuc buni pentru a antrena degetele de la mâini prin strângere.
(21 ianuarie 2017)
No comments:
Post a Comment