Posterele cu Arnold Schwarzenegger

De la un timp observ că s-a declanșat o adevărată obsesie pe ideia aceea de watermarks, adică de a introduce în fotografii niște construcții care să facă inutilizabile în scopuri comerciale acele fotografii În bvremea comuniștilor erau așa-zisele fotografii oficiale, în care conducătorii de partid mergeau la fotograful oficial, îmbrăcați oficial, erau fixați ăn poziții oficiale, se făceau poze oficiale care erau tipărite în format oficial, pe hârtie oficială și li se puneau rame oficiale, după care erau distribuite oficial. Tot oficial oamenii muncii le priveau, numai că ce-și spuneau respectivii în gând era foarte-foarte neoficial.

Mai toate sălile au niște bannere cu tot felul de reclame, fără a avea elemente mobilizatoare cum erau în timpul culturismului clasic, unde posterele cu Arnold Schwarzenegger, tronau peste tot. Erau postere cu Arnold Schwarzenegger executând toate pozițiile obligatorii din concurs:

Arnold Schwarzenegger executând  dublu biceps cu fața la arbitrii.

Arnold Schwarzenegger executând amfora  cu fața la arbitrii.

Arnold Schwarzenegger executând extensia toracelui.

Arnold Schwarzenegger executând dublu biceps cu spatele la arbitrii.

Arnold Schwarzenegger executând amfora cu spatele la arbitrii.

Arnold Schwarzenegger executând extensia tricepsului.

Arnold Schwarzenegger executând  abdomen și coapse.

Multe postere îl arătau pe Arnold Schwarzenegger executând alte poziții spectaculoase, dar neînscrise în lista IFBB. Ceea ce trebuie reținut este legat de faptul că renumele marelui culturist a fost determinat și de lipsa restricțiilor de multiplicare a fotografiilor și de realizare a posterelor cu el. Mă uitam cât de repede au trecut în uitare culturiști care au fost importanți pentru perioade scurte, dar care nu au intrat în conștiința publicului tocmai datorită tocmai că tinerii care au populat sălile sau au cumpărat reviste n-au avut posibilitatea să-i vadă cumva, în principal pentru faptul că totul presupunea niște costuri, care duceau la oarece câștiguri respectivilor. În culturism gloria de după este totul, căci și așa în timpul activității cornul abundenței nu am auzit să strivească pe vreun sportiv, la răsturnare, voită sau accidentală, comparativ cu fotbalul, unde orice vedetă este un mic rege.

Rămân la ideia că sălile ar trebui să aibe la loc de cinste posterele sau tablouri cu autografe, ale marilor campioni, căci onorurile pentru demonstrații sunt cu mult mai importante decât cei câțiva lei impozabili proveniți din niște drepturi de autor cu care alții se îmbogățesc.
Posterele cu Arnold Schwarzenegger au făcut să se dezvolte culturismul și la noi ca și în alte șări, pentru că Arnold era un etallon, un vis pe care foarte mulți doreau să-l ajungă din urmă, oricât de mult ar munci și oricâte șiroaie de nădușeală ar curge într-un antrenament.

(24 ianuarie 2017)