Nu am auzit niciun culturist să spună că nu are un idol. Mulți dintre ei îl au idorl pe marele Arnold Schwarzenegger, Alții au idol pe Serge Nubret, alții au drept idol pe nedreptățitul Kai Greene. Sunt mulți sportivi care și-ar găsi idoli și de la noi dacă în mediile virtuale sau în literatura tiăîrită s-ar scrie mai mult despre ei, pentru că sportivi precum Florin Uceanu, Costică Căileanu, Constantin Lazăr, Petru Ciorbă și mulți, mulți alții reprezintă adevărate repere în culturism.
Există o mare diferență între un idol și un model. De regulă, un culturist trebuie să aibă un model, în ideia găsirii acelor elemente care să se transforme în obiective și care să fie urmărite. Pentru aceasta, reăerul ales trebuie să îndeplinească o serie de cerințe precum:
- să aparțină tipologiei începătorului;
- să ofere multe informații despre el;
- să existe fotografii, filme cu el;
- să fie văzut în competiții;
- să nu prezinte extreme;
- să fie exemplu de urmat.
Idolul culturiștilor este de fapt un simbol pe care și l-au ales, la care privesc cu admirație și către care tot timpul se îndreaptă gândurile lor când merg la antrenamente sau se pregătesc pentru primele participări la competiții. Ideal este ca idolul să fie și reperul culturiștilor. Dacă începătorii dau dovadă de realism în raport cu condițiile lor specifice și cu potențialul lor genetic, vor face o alegere bună. Nu întâmplător despre Roberto Alexandru se zice că este Arnold al nostru. Toate elementele care-l definesc duc spre această asociere. O abordare corectă, aplecată va duce în condițiile în care azi există foarte multă informație la alegerea reperului, care să genereze evoluție și nu frustrări în viața culturistului.
(25 ianuarie 2017)
No comments:
Post a Comment