O arhivare necesară

Acum nu se pune problema scrierii pur și simplu a unei cărți de istorie a culturismului românesc. Este și o problemă de titlu. Dacă se scrie titlul O istorie a culturismului românesc este una, dacă se scrie titlul Istoria culturismului românesc, este altceva. În primul cvaz, acel o lasă loc și altor abordări fie din cauza abordării subiective, fie pentru a se face completări și dezvoltări ulterioare și necesare. În al doilea caz, a spune ferm cuvântul istoria, înseamnă că asta este și totul este bătut în cuie. 

Realitatea ne contrazoce pentru că:

- există materiale foarte dispersate;

- multe materiale au dispărut cu timpul;

- alte materiale nu sunt publicate;

- campionii de demult cooperează mai greu;

- efortul de a strânge și sistematiza este imens.

Mai întâi se impune crearea unei arhive de materiale cu criterii de regăsire a documentelor foarte clare, precum, anul, nume culturist, loc, eveniment, autor, deținător sau altceva util pentru regăsire atunci când este necesar a se completa un capitol dintr-o eventuală istorie.

Acum, de când există rețele de socializare, bloguri, portaluri dedi, arhivarea nu mai este o problemă și procesul de documentare este mai lejer. Totuși, problematica actualizării portalurilor, mai ales, lasă de dotit, chiar dacă obiectivul declarat al unora dintre ele chiar acesta este, de a informa cu date proaspete pe cititori, ceea ce nu prea se întâmplă.

Se vede stilul jurnalist-pompiersitic al unor abordări în care lipsesc din texte:

- data producerii evenimentului;

- locul;

- organizatorii;

- lista completă;

- campionii;

- premiile;

- galerii foto;

- claritatea.

Probabil în viitor va fi reglementat și acest aspect, dar arhivarea trebuie să continue așa cum este ea, ca proces natural, descentralizat și mai ales de amatori. Chiar așa stând lucrurile, cine va dori să scrie despre un anumit lucru, va găsi suficiente elemente pe care să le sistematizeze și să obțină cam ceea ce-și dorește, adică file de istorie a culturismului. Orice lucrare de amploare, va bate pasul pe loc și nu se va vorbi prea curând de o istorie a culturismului de la noi. Așa că, operând pe bucăți se vor face pași mici dar siguri și se va obține o imagine cât de cât conturată a ceea ce este culturismul aici, prin:

- mărturii;

- articole;

- fotografii;

- filme;

- impresii;

- discuții;

- interviuri;

- aprecieri;

- clarificări.

Dacă procesul de arhivare va continua și se va dezvolta chiar, crește speranța de a avea o imagine cât de cât bună a ceea ce au fost marii campioni, marii organizatori și chiar publicul care a încurajat și a contribuit la crearea școlii de cuturism românesc, cu bune și cu foarte bune.

(04 februarie 2017)